Atunci cand perseverenta intalneste oportunitatea

In anul 2015 intram timid in cercetarea stiintifica si incepeam sa redactez primele mele articole. Intre timp, datorita numeroaselor conjuncturi favorabile dar si a unei dorinte de a contribui cu adevarat la cunostintele colective in acest domeniu, numarul publicatiilor stiintifice (articole, capitole de carte, postere, prezentari, etc) a crescut progresiv, ajungand in acest moment la aproape 50. In paralel au crescut si numarul citatiilor (si indexul Hirsch), un indicator real de apreciere a influentei contributiei personale la domeniul dermatologiei.

statistici cercetarea stiintifica google scholar Dr. Lupu Mihai

Nu pot spune ca a fost usor. Au fost multe momente in care eram gata sa renunt, sa trec mai departe. Momente in care oricine (poate) ar fi avut indoieli cu privire la traseul ce trebuia urmat. Au fost clipe in care traseul nu era deloc vizibil. A trebuit sa renunt la multe lucruri care imi faceau placere, la hobby-uri, la viata sociala, si asta nu e neaparat un lucru bun pentru un om. Don’t EVER take anything or anyone, for that matter, for granted!

Ce facem in fata obstacolelor?

Pe parcursul acestor ani, motivele insirate mai sus au dus la schimbari majore de directie in interesele mele privind cercetarea stiintifica. Mai precis, am pivotat lent de la investigarea afectiunilor inflamatorii cutanate cronice catre sub-domeniul investigarii non-invazive si tratamentului cancerelor de piele. Si nu-mi pare deloc rau!

Merita?

Cand lucrezi la un studiu stiintific pleci intotdeauna de la niste premize. Acestea se pot dovedi a fi corecte, sau nu. Se pot dovedi utile, sau nu. La inceperea oricarui nou proiect de cercetare primele mele ganduri sunt: 1. De ce merita investigat acest fenomen/boala/situatie? 2. Publicatia contribuie intr-adevar cu ceva la domeniul de interes? Fara aceste intrebari, orice studiu poate ajunge sa pluteasca in deriva. Si nimeni, nimeni, nu vrea ca munca sa sa ajunga in marea colectie anonima de publicatii stiintifice, puse pe ultimele rafturi „virtuale”.

Nu suntem singuri!

Era cercetatorilor singuratici care faceau mari descoperiri de unii singuri in laboratoarele lor izolate a apus. Este era lucrului in echipa, marile descoperiri in orice domeniu venind din centre de cercetare unde puterea cognitiva insumata si talentul cumulat a unor oameni dedicati unei cauze, inving pe zi ce trece tot mai multe afectiuni cumplite.

congresul national de dermatologie - societatea romana de dermatologie

Prin urmare, vreau sa le multumesc tuturor celor care au fost alaturi de mine si care fie direct fie indirect m-au sustinut sa ajung pana in acest punct. Fara ei multe din cele realizate nu ar fi fost sigur posibile.

Va multumesc, colegi!
Va multumesc, prieteni!

Distribuiti si pe

Shares