Nevii sau alunitele

alunitele tumori benigne

Regula ABCDE de monitorizare a alunitelor sau nevilor. Autoexaminarea este la fel de importanta ca vizita la dermatolog.

Alunitele sau nevii sunt tumori benigne ale pielii partial determinate genetic. Alunitele normale sunt mici, brun-maronii, plane sau bombate, simetrice,  cu margini regulate, bine delimitate de pielea inconjuratoare, din care pot sau nu sa creasca unul sau mai multe fire de par. Ele apar oriunde pe piele, dar mai ales pe zonele constant expuse la soare, inca din primii ani de viata.

Alunitele atipice sau displazice sunt asimetrice, cu margine neregulata, au diverse culori, de la brun deschis la brun inchis sau chiar negru, au diametru mai mare de 5 mm, si sunt localizate oriunde pe corp. O persoana poate avea atat alunite fara probleme, cat si una sau mai multe alunite atipice. Cu cat cineva are mai multe alunite atipice, cu atat riscul de melanom malign este mai mare. Riscul transformarii alunitelor sub influenta razelor solare (radiatiilor ultraviolete UVA si/sau UVB) sau a traumatismelor mici si repetate, ca frecatul de lenjeria de corp, gulerul sau manseta camasii, este mare.

Semnalele de alarma sunt: orice modificare de culoare, textura, volum sau suprafaţă a unei alunite. Daca apar unul sau mai multe dintre acestea, este momentul in care trebuie sa solicitati o consultatie de urgenta. Monitorizarea sau interventia chirurgicala vor fi decise impreuna cu medicul, in functie de natura alunitei si de evolutia ei.

Fiecare dintre noi a auzit „povestea” cu vecinul care a avut o alunita la care s-a umblat si apoi a facut cancer si la scurt timp a murit. Acest lucru este departe de a fi adevarat. Pericolul adevarat, nu consta in excizia alunitelor atipice, ci amanarea sau refuzul tratamentului adecvat.

Cele mai sigure optiuni pe care le aveti in ceea ce priveste urmarirea alunitelor atipice sau tratamentul lor, in cazul in care acesta se impune, sunt:

  1. Supravegherea prin video-dermatoscopie, ce presupune fotografierea alunitei in profunzimea pielii cu ajutorul unui dermatoscop, stocarea datelor in computer, calcularea unui scor de risc si compararea aspectului la controlul periodic, de obicei la 6 luni pt alunitele cu risc si la 1 an pt celelalte;
  2. Se poate de asemenea realiza o hartă dermatoscopică ce presupune o înregistrare a tuturor aluniţelor unei persoane pentru a le putea urmări în mod obiectiv evoluţia, comparându-le la anumite intervale de timp;
  3. În cazul aluniţelor ce prezintă criterii de risc se impune excizia lor chirurgicală/excizia LASER şi examinarea lor sub microscop, în laboratorul de histopatologie.

Daca observati unul sau mai multe dintre semnalele de alarma prezentate mai sus nu intarziati sa apelati la ajutorul medicului dermatolog, deoarece acea „alunita” care „s-a schimbat putin la culoare” poate fi chiar un cancer de piele.

Distribuiti si pe

Shares